Tradiții Românești
Mătura din gospodăria românească
Tradiții, credințe și povestea plantei din care este făcută
Astăzi, mătura este doar un obiect obișnuit din orice locuință. O folosim pentru a aduna praful și murdăria, fără să ne gândim că, odinioară, ea ocupa un loc aparte în viața gospodăriei românești. Pentru bunicii și străbunicii noștri, mătura nu însemna doar curățenie — era un simbol al ordinii, al hărniciei și al protecției casei.
Puțini știu că ceea ce numim în mod obișnuit „mătură de paie" nu este făcut din paiele rămase după recoltarea grâului, ci dintr-o plantă cultivată special pentru acest scop: sorgul pentru mături (Sorghum bicolor var. technicum), o varietate specială de sorg cu panicule lungi, elastice și rezistente.
După recoltare, semințele erau îndepărtate, iar paniculele erau lăsate la uscat. Ulterior, acestea erau legate strâns de un mâner din lemn, rezultând o mătură capabilă să reziste ani întregi.
În multe sate românești, aproape fiecare familie cultiva câteva rânduri de sorg. Semințele erau păstrate pentru hrana păsărilor din gospodărie, iar restul plantei era valorificat pentru confecționarea măturilor. O plantă simplă, dar din care nimic nu se irosea.
Sorgul pentru mături este și astăzi cultivat în unele gospodării din România și se găsește la târgurile meșteșugărești. O mătură bine lucrată din sorg poate dura mai mulți ani și este mult mai blândă cu pardoselile din lemn decât măturile sintetice.
Confecționarea unei mături era un meșteșug transmis în familie. După uscarea completă a paniculelor, acestea erau sortate după lungime și rezistență: firele mai lungi la exterior, cele mai scurte în interior, pentru ca mătura să fie uniformă și durabilă.
Legarea se făcea cu sfoară rezistentă sau cu sârmă, iar mânerul era, de regulă, din lemn de esență tare. O mătură bine lucrată putea fi folosită ani la rând și era adesea confecționată chiar în gospodărie.
În multe zone ale țării existau și meșteșugari specializați care produceau mături pentru întreaga comunitate, iar la târgurile de odinioară acestea se numărau printre cele mai căutate obiecte de uz casnic.
O mătură bine lucrată era privită ca o dovadă a hărniciei și a grijii față de gospodărie. Câtă vreme ea stătea dreaptă la locul ei, casa era în bună rânduială.
În tradiția populară, măturatul nu era făcut la întâmplare. Se considera că dimineața este momentul cel mai potrivit pentru curățenie — o casă măturată încă de la primele ore ale zilei era privită ca o casă bine gospodărită, pregătită să primească sporul și belșugul.
Înaintea marilor sărbători, femeile făceau o curățenie temeinică, considerând că odată cu praful sunt îndepărtate și necazurile adunate peste an.
Una dintre cele mai cunoscute credințe populare spune că nu este bine să mături după lăsarea întunericului. Bătrânii spuneau că astfel „mături norocul afară" sau alungi bunăstarea casei.
În multe sate exista și obiceiul de a nu arunca gunoiul seara, deoarece se credea că odată cu el pleacă și sporul gospodăriei. De asemenea, după plecarea unui membru al familiei într-o călătorie, unele femei evitau să măture imediat, pentru ca drumul acestuia să fie lipsit de piedici și să se întoarcă sănătos acasă.
În multe gospodării, mătura era păstrată în apropierea ușii de la intrare. Unii o sprijineau de perete cu partea din paie în sus și coada în jos, spunând că astfel nu lasă răul să intre în casă. În alte zone era așezată chiar în spatele ușii, ca simbol al protecției gospodăriei.
Existau și credințe potrivit cărora mătura nu trebuia lăsată întinsă pe podea sau aruncată la întâmplare — lipsa de respect față de obiectele gospodăriei aducea neorânduială și lipsă de spor.
În imaginarul popular, mătura avea și un rol simbolic de curățare. După plecarea unor musafiri considerați răuvoitori, unele gospodine măturau pragul casei, îndepărtând simbolic vorbele rele și energia lăsată în urmă.
În anumite sate, mătura era sprijinită lângă ușă în nopțile considerate primejdioase, iar în alte locuri era mutată în dreptul pragului atunci când familia simțea că asupra casei s-au abătut necazuri.
Un obicei întâlnit în mai multe regiuni ale țării spune că, atunci când o familie se muta într-o casă nouă, era bine să cumpere și o mătură nouă. Se credea că mătura veche păstrează energiile și grijile locuinței din care provine — de aceea, noua gospodărie trebuia începută cu obiecte curate și cu un nou început.
Din același motiv, multe gospodine evitau să ofere mătura din casă cu împrumut, considerând că odată cu ea pleacă și sporul gospodăriei.
Poate că tocmai de aceea, în memoria colectivă, mătura nu a fost niciodată doar un obiect de curățenie. Ea a reprezentat ordinea, respectul pentru gospodărie și dorința oamenilor de a păstra nu doar casa curată, ci și liniștea sufletească a celor care locuiau în ea.
Astăzi folosim aspiratoare, mopuri și alte echipamente moderne, însă mătura tradițională din sorg continuă să fie prezentă în multe gospodării și la târgurile meșteșugărești. Iar planta modestă din care este făcută rămâne unul dintre acele daruri simple ale naturii care au însoțit viața satului românesc timp de generații.
Credințele și obiceiurile descrise în acest articol fac parte din patrimoniul cultural și folclorul românesc. Ele diferă de la o regiune la alta și sunt transmise ca parte a tradiției orale, fără a reprezenta recomandări sau afirmații cu caracter științific.
Ghidul complet al plantelor medicinale românești — când se culeg, cum se prepară, ce vindecă. Informații culese din surse tradiționale și etnobotanice.
Descoperă ghidul →