Anasonul este una dintre plantele aromatice care au trecut firesc din bucătărie în medicina tradițională. Semințele sale mici, cu aroma caracteristică de lemn-dulce, erau folosite la pâine, prăjituri și băuturi, dar și pentru prepararea unor ceaiuri după masă.
În fitoterapia europeană, anasonul are utilizări tradiționale recunoscute pentru tulburări digestive ușoare și pentru tuse asociată răcelilor. EMA are un monograf european dedicat fructelor de anason.
Întrebuințări tradiționale
Semințele de anason erau folosite în special pentru:
- balonare și gaze intestinale
- senzația de digestie grea
- crampe digestive ușoare
- ceaiuri tradiționale pentru tuse
- aromatizarea unor preparate culinare
În gospodărie, anasonul era adesea combinat cu feniculul sau alte plante aromatice.
Mod de preparare
Infuzie de anason: o linguriță de semințe ușor zdrobite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă și se lasă aproximativ 10 minute, apoi se strecoară. Este genul de ceai care se potrivește mai ales după masă, datorită aromei și utilizării sale tradiționale digestive.
Pentru tuse, tradiția românească folosea și combinații de anason, fenicul și miere — semințele se fierb în apă, apoi lichidul se strecoară și mierea se adaugă după răcire.
Avertismente
Atenție la confuzie: nu trebuie confundat anasonul verde (Pimpinella anisum) cu anasonul stelat/badian (Illicium verum). Sunt plante diferite, chiar dacă au o aromă asemănătoare.
Pentru copii mici, utilizarea plantelor trebuie discutată cu medicul. Nu recomandăm reproducerea vechilor rețete de „ceai de anason pentru bebeluși” ca recomandare de administrare — faptul că o practică apare în medicina populară nu înseamnă că este potrivită pentru un sugar.
Din Almanah: rețeta tradițională și diferența dintre anason și anason stelat sunt consemnate aici.
Preparare, utilizări tradiționale și rețete, într-un singur ghid PDF.
Almanahul Plantelor Vindecătoare — 7 EUR →Sau ia toate 3 ghidurile — pachet 24 EUR →
Sau descoperă abonamentul lunar →