Cicoarea

Cicoarea este una dintre plantele pe care le întâlnești ușor în România, pe marginea drumurilor, în pajiști și pe terenurile necultivate. Florile ei albastre-violet sunt ușor de recunoscut, iar rădăcina are o istorie aparte în gospodărie: prăjită și măcinată, a fost folosită ca înlocuitor de cafea, inclusiv în perioadele în care cafeaua adevărată era greu de găsit.

În tradiția populară, cicoarea era folosită mai ales pentru digestie și pentru preparate amare, rădăcina fiind partea cea mai importantă. Rădăcina de cicoare este recunoscută și în fitoterapia europeană, unde există un monograf EMA pentru preparatele din rădăcină, mai ales pentru tulburări digestive și lipsa poftei de mâncare.

Întrebuințări tradiționale

În gospodăriile în care cicoarea era culeasă și uscată, frunzele și rădăcina aveau utilizări diferite — frunzele pentru preparate amare și infuzii, rădăcina fiartă sau prăjită. Tradițional, cicoarea era asociată cu:

• digestia greoaie și lipsa poftei de mâncare
• susținerea tranzitului intestinal
• preparate amare consumate înainte sau după masă
• rădăcina prăjită, folosită ca înlocuitor de cafea

Rădăcina conține și inulină, o fibră care a făcut din cicoare un ingredient interesant pentru alimentație și pentru produsele destinate microbiomului intestinal.

Mod de preparare

Infuzie din frunze: o lingură de frunze uscate la 250 ml apă fierbinte. Se lasă aproximativ 10 minute, apoi se strecoară.

Decoct din rădăcină: o linguriță de rădăcină uscată și mărunțită la 250 ml apă rece. Se aduce la fierbere, se fierbe câteva minute, apoi se strecoară.

Cafea de cicoare: rădăcina curățată, tăiată și uscată se prăjește ușor, apoi se macină și se prepară asemănător cafelei. Este natural lipsită de cafeină.

Avertismente

Din Almanahul Plantelor Vindecătoare: cicoarea este prezentată cu utilizările tradiționale pentru digestie și cu prepararea din frunze și rădăcină.